• (0799) 385 790
  • contact@armoniavietii.com

Hirudoterapie – terapia cu lipitori medicinale

Hirudoterapie – terapia cu lipitori medicinale

Istoria hirudoterapiei

Tratamentul cu lipitori medicinale isi are originea in antichitate, fiind practicata inca din perioada faraonilor egipteni, in unele din templele acestora pastrandu-se imagini cu lipitorile utilizate in diferite tratamente, incluzand inclusiv trepanatii ale creierului ce erau utilizate atunci fara a se cunoaste si procedura utilizata. De altfel, in Egiptul antic se foloseau nu doar lipitori, ci si venin de sarpe, albine, rezultatele fiind spectaculoase, conform inscrierilor din papirusuri.

Lipitorile sunt prezente si in medicina Ayurvedica, una din cele 4 maini ale celebrei Dhanvantari, fiinta divina, avand incorporata o lipitoare.

Terapia cu lipitori apare de asemenea mentionata la mesopotamieni, la azteci, la maiasi, ca si la greci, unde aceasta a devenit practica standardizata in perioada celebrilor medici Herophilos – primul anatomist al lumii, om de stiinta care obisnuia in mod sistematic sa realizeze disectia pe cadravre – si Hipocrate – parintele medicinei, primul om de stiinta care a respins din categoria vasta a factorilor declansatori ai unei afectiuni, legendele, credintele, superstitiile, cat si fortele divine si supranaturale.

Ambii medici au folosit terapia cu lipitori pentru a echilibra organismele pacientilor, acestora adaugandu-se si medicul roman Aelius Galenus, care considera ca echilibrarea sangvina are o importanta primordiala in influentarea starii de sanatate a unei persoane. De altfel, romanii au fost si cei care, pentru prima data au asociat tratamentul cu lipitori cu termenul HIRUDO-TERAPIE.

Cea mai mare curba ascendenta in domeniul hirudoterapiei a fost inregistrata in perioada secolelor 17-19, in secolul XX sesizandu-se o scadere a interesului pentru lipitori, ca urmare a descoperirii grupelor de sange, a antibioticelor, urmate de dezvoltarea deosebita a industriei farmaco-terapeutice. Cu toate acestea, cercetarile in domeniu au continuat, un pas important fiind realizat in momentul identificarii substantei auto-coagulante: hirudina.

Un interes crescut pentru hirudoterapie s-a remarcat incepand din anii 90, cand cercetarile in domeniu au inceput sa se axeze si asupra substantelor extrase de lipitori. Asa se face ca in societatea moderna, orice companie farmaceutica de renume are incluse in componenta unor creme cosmetice, substante extrase din lipitori. Hirudina artificiala este destul de dificil de realizat, motiv pentru care accentul este pus pe cresterea lipitorilor in ferme.

In ultimii ani s-a remarcat o crestere deosebita a interesului pentru fermele cu lipitori, acestea fiind infiintate in aproape toate statele lumii, inclusiv in Romania.

Cea mai mare ferma dedicate cresterii lipitorilor se afla pe teritoriul Federatiei Ruse. Aceasta a implinit in 2017, 80 de ani de existenta si produce anual peste 5 milioane de lipitori.

In acest moment, la nivel global sunt cunoscute peste 400 de tipuri de lipitori, carora li se adauga peste 1500 de subtipuri, din totalul acestora fiind utilizate pentru tratarea diferitelor afectiuni, doar 3 mari subtipuri, respectiv:

  • Subtipul HIRUDO MEDICINALIS – cel utilizat frecvent
  • Subtipul HIRUDO ORIENTALIS
  • Subtipul HIRUDO OFICINALIS

Lipitoarea este considerate a fi unicul “medicament viu”, existand mai multe paradoxuri:

  • Aceasta a fost inregistrata in SUA ca si dispozitiv medical, avand in vedere ca reuseste sa incizeze organismul, fiind considerata “bisturiu”
  • In Germania, lipitoarea este considerate a fi un auto-coagulant, ea fiind inclusa in categoria claselor autocoagulante.

O lipitoare reuseste sa strapunga pielea unui organism la o adancime de 1,5 mm prin intermediul celor 3 randuri de dinti din chinina de la nivelul mandibulelor, prin care extrage o cantitate variabila de sange (intre 5 ml – 15 ml). Aceasta extractie poate dura cateva zeci de minute bune, la finalul carora lipitoarea se va desprinde de piele. Din plaga generata de intepatura se va elimina in urmatoarele ore o cantitate comparabila cu cea extrasa de lipitoare, sangerarea fiind usor suportata de catre organism si nepericuloasa.

Din 2001 Ministerul Sanatatii a impus unica folosire a lipitorii, in acest fel evitandu-se transmiterea bolilor de la un organism la altul.

In procesul de aplicare a lipitorii medicinale se urmeaza 3 etape:

  • Aplicarea lipitorii pe zona tratata – lipitoarea face incizia
  • Etapa 2 – lipitoarea introduce in organism substantele active (peste 110 de substante active-biologice)
  • Etapa 3 – lipioarea extrage sangele/hrana

Substantele continute in secretia glandei salivare a lipitorii:

  • Fermenti ce actioneaza la nivelul peretilor vaselor sanguine prin actiune de tip aniinflamator, antibacterian si imuno-stimulant.
  • Fermenti ce actioneaza la nivelul sistemului limfatic si la nivelul circulatiei sanguine, impunand o actiune antisclerotica, reusind sa elimine ischemia.
  • Fermenti ce au capacitatea de a activa in mod desebit circulatia limfatica, in paralel cu normalizarea tensiunii arteriale si drenarea/eliminarea auto-toxinelor.

Printre substantele active continute de saliva lipitorii se regasesc: substante histaminice, hialuronidaza, destabilasa, hirudina, protombinaza, Bdeline, holisterinesteraza, colagenoza, egline, saratin, substante endorfin-similare, apiraza, orgelaza, decorzin, diverse substante biologice din categoria prostaglandinelor, calin, chininaza, hagherman, inhibitorul triptazei, hirustazin.

Cele mai importante substante active biologice ale lipitorii sunt hirudina si destabilaza.

Toate substantele introduce de lipitoare sunt valoroase in organism, in primul rand pentru stoparea formarii trombilor si impiedicarea stabilizarii acestora. Prin intermediul tuturor substantelor ce intra in componenta secretiei glandei salivare a lipitorii, se reuseste nu doar o dezinfectare a sangelui si a salivei intregului organism, ci si la imbunatatirea diverselor proprietati sangvine, cu efecte ce se resimt la nivelul peretilor vaselor si a fluxului sangvin.

Efectele terapeutice ale hirudoterapiei:

  • Efect anti-coagulant
  • Actiune anti-ischemica
  • Efect analgezic
  • Decongestionarea organelor interne
  • Actiune diuretica
  • Efect sedativ
  • Actiune regeneranta
  • Efect de drenare
  • Actiune anestezica
  • Recoltarea sangelui inchegat din zona microcirculatorie
  • Actiune reflexogena
  • Efect anti-inflamator
  • Actiune hipotensiva si anti-hipoxidica
  • Descompunerea electrolitica la nivelul grasimilor din organism
  • Actiune imuno-stimulanta
  • Efect trombolitic si spasmolitic
  • Actiune bactericida
  • Restablirea perfuzarii la nivelul peretilor vaselor sangvine
  • Efect anti-bacterial
  • Actiune anti-edem

Cercetarile din ultimii ani au reusit sa confirme si numeroase alte efecte pe care hirudo-terapia le are la nivelul organismului, prin intermediul acesteia reusindu-se influentarea pozitiva a numeroaselor afectiuni ale:

  • Sistemului cardio-vascular – incluzand cardiopatia ischemica, lifostaza, ateroscleroza, hipertensiunea arteriala, dilatarea varicoasa semnalata la nivelul membrelor inferioare, cardioscleroza, distonia neuro-vegetativa, etc
  • Sistemuli neurologic – migrenele, hipertensiunea intacraniana, insomniile, sindromul asteno-vegetativ, maladia Parkinson, encefalitopatiile toxice, ameteli, insuficienta vertebra-bazilara, neuralgiile, etc
  • Sistemul respirator – cum ar fi bronsita cronica, etc
  • Sistemului digestiv – incluzand pancreatita, hepatita cronica, etc
  • Articulatiilor – artrize, hernia de disc, osteopatiile, sacroiliitele, etc
  • Sietemul endocrin
  • Sistemul uro-genital – incluzand sterilitatea feminine, prostatita, miomul uterin, hemoroizii, adenomul de prostata
  • Sistemului hepato-biliar.

 

Contraindicatiile Hirudo-Terapiei:

Contraindicatii absolute: hemofiliile, coagulopatiile, trombocitopeniile, diatezele hemoragice

Contraindicatii relative: anemiile severe, neoplasmele, hipotoniile urmate de pierderea cunostintei, insuficiente vasculare cronice de grad 3 sau insuficiente cardioasculare acute, infarct miocardic de tip extins, perioada de sarcina, ictus cerebral hemoragic, unele dereglari de natura psihica (schizophrenia), febre cu etiologie neidentificata, unele stari alergice la hirudina.

Terapia cu lipitori este utilizata cu succes si in medicina veterinara

Demn de semnalat este faptul ca prin intermediul hirudo-terapiei, nu se actioneaza in mod direct asupra celulei, nu este distrusa, aspect deosebit de important mai ales prin prisma fenomenului de mitoza, problematic de la o anumita varsta.

Posibile reactii sesizate in hirudo-terapie:

Dupa 2-3-4 sedinte de hirudo-terapie se poate constata in unele situatii, reactie la nivelul ganglionilor limfatici regionali. Aceste reactii sunt percepute ca si raspuns al sistemului imun la multiplele efecte ce pot fi induse la nivelul organismului de catre numeroasele substante continute in solutia glandelor salivare ale lipitorii. In 1% din cazuri se pot manifesta prin reactii de hiperemie sau prurit, ca si aparitia edemului Quincke, rare fiind cazurile in care se impune si antihistaminice. In maxim 0,2% din totalul cazurilor, pot fi sesizate reactii alergice de tip generalizat, acestea fiind determinate de unele patologii grave sesizate la nivelul organismului. In plus, se poate remarca si o anumita accentuare a anemiilor, respective hipotoniilor si sangerari ulterioare procedurii ce pot sa depaseasca intervalul de 48 de ore.

Sedinta trebuie pregatita si persoana careia i se vor aplica lipitorile, va primi anumite recomandari legate de ingrijirea inciziilor in cele 24 de ore dupa aplicare, dezinfectarea acestora, reguli de nutritie, Stil de Viata, etc.

Atat numarul de sedinte, cat si de aplicari sunt in functie de individualitatea si unicitatea fiecarei persoane care vine spre aceasta forma de terapie. Intrucat are un specific aparte, fiecare caz in parte este analizat si conduita terapeutica este aplicata in functie de situatie, evolutie in context si raspuns la aceasta metoda.

Dupa fiecare sedinta, lipitorile folosite sunt sacrificate in fata pacientului, fiind de unica folosinta.

Misiunea mea ca practicant de hirudoterapie se alinieaza la  obiectivul domnului dr. Seremet Grigore de a inarma oamenii cu metode de intretinere a unui nivel superior de sanatate fara a consuma atat de multe medicamente cu foarte multe efecte adverse. Este atat de simplu sa fii sanatos, mai ieftin si mai eficient decat orice, trebuie doar ca oamenii sa vada si altceva in afara de pastile.

Bibliografie:

  • Curs introductiv de Hirudoterapie – predat de dnul dr. Seremet Grigore – Bucuresti – martie 2018
  • poze din cazuistica personala